MULTAȘTEPTATEI
Apari ... și lumea stă în loc!
Se-aud pantofii tăi cu toc
bătând în mintea mea ardentă
măsuri de cabaret, cu tentă
de busuioc și chiparoase,
de trandafiri și flori duioase.
Când mâna mică-ți treci pripit
prin părul galben-pârjolit,
și...râzi...văzând că te aștept...
- Îți spun, iubito, e nedrept
să fii frumoasă și departe
la ... trei sau zece metri-n spate !
Te simt pășind ca o felină
cu fruntea-naltă și senină,
cu pieptul tresărind de dor.
“De dorul meu ? De-al...tuturor ?”
Eu nu le pot vedea, dar știu
că-n jurul tău roiește, viu,
oceane de priviri și vise
a zeci de capete proscrise,
ce se agață de-al tău zbor
sperând să ia, la rândul lor,
din ființa ta, lumină lină,
să-și spele sufletul de tină.
- Lumina ta îmi aparține.
Mi-o dăruiești ; la mine vine !
Mai e puțin. Eu te aștept...
Îmi sare inima din piept !
Ar vrea să-ți urle până vii :
“Femeie caldă, fă-mi copii !
Să văd în ochii lor cuminți
frânturi din ochii tăi fierbinți !”
Aici...aici ești ! M-ai atins !
Tot Universul s-a extins...
Pupilele mi se dilată,
să poată să cuprindă toată
magia chipului tău plin
de dragoste și de senin.
- De unde-ai apărut așa -
cu vraja ta - în viața mea ?
Și de ce te-ai oprit din mers
să-mi tulburi micul Univers ?
- E doar o joacă pentru tine,
copila mea cu buze pline ?
Sau...vei rămâne...ca să fii
cea mai iubită dintre vii ?
