EU
Se întâlnesc în mine decenii clar-obscure,
se regăsește somnul, când vise vin să-l fure,
ceva care e mare, ceva care-i pământ,
ceva care-i iubire, ceva care-i cuvânt,
ceva ce mișcă munții, ceva ce-aduce dor,
ceva ce înspăimântă, ceva multicolor,
acel „ceva” ce strigă : „Hai, vino să mă iei !” ,
și...un... „ceva” ce plânge după „ceva” al ei...
Din lapte și cenușă, din ură și alint,
din plete de păpușă și rocă de granit,
dintr-un Sublim...feeric, din Iadul cel profund,
dintr-un surâs angelic și-un rânjet muribund
- EU m-am născut - să ard, să caut fericirea,
să n-o găsesc nicicând, dar să iubesc...iubirea !
Mai caut...nu-ți știu spune... MĂ caut zi de zi.
Sunt cel ce-am fost și, iarăși, sunt tot ce-aș putea fi.
Fecioru-s, ce visează sub florile de tei,
sihastrul care cheamă Înaltul și pe zei,
căldura ce-nflorește în vetre luminoase,
și focul care arde pe buze păcătoase .
Sunt irisul în floare, pe-o pajiște de vis,
sunt pana scuturată peste-un mormânt deschis,
sunt zâmbet și durere, sunt dragoste și ură,
sunt lacrimă și sânge - unite în făptură.
Sunt EU ! Și...mistuit de lupte, mă opresc
lângă statuia mută a celei ce-o iubesc.
Sfârșitul inefabil mă va găsi așa :
îngenuncheat, desculț, lângă statuia ta...
