DESPĂRȚIRE
Te-am strâns la pieptul meu, iubirea mea fugară,
și tu m-ai părăsit, cu vorbe de ocară...
Dar am rămas tăcut, privind în ochii tăi,
și voi lua cu mine ce-i mai frumos din ei.
Știu că mă pedepsești, și poate-ți face bine
să vezi în ochii mei ce port de mult în mine :
să vezi visele-mi frânte și al iubirii amurg
să vezi lacrimi amare, vărsate din belșug…
Am să oftez mereu, gândindu-mă la tine
și la absența ta - ce crește alean în mine !
Mândria mea e frântă, curajul mi-a-nghețat
sub gheața ta masivă, și amoru-ți simulat...
Voi înfrunta destinul și-așa neîndurător
Fără de tine soare ! Fără de tine nor !
Mi-oi plânge rana vie din sufletul arzând
și-mi voi păstra iubirea în inimă și-n gând.
Mă zbat în neputință pe culmile durerii
că lași în urma ta doar umbrele visarii...
Căci fără tine viața e-un loc atât de trist !
Mă doare dimineața! Mă doare să exist !
Te voi iubi mereu - tu faci parte din mine,
și am să mor de dor, iubito, pentru tine !
Din mine-or răsări pe luncă albăstrele,
ca ochii tăi frumoși, sub cerul plin de stele.
Și-acuma voi tăcea, căci știu - nu mă mai vrei...
Mă rog să-ți fie bine în lumea ta cu zei !
Mă rog să-ți fie calea ușoară și senină,
Mă rog să ai o viata de fericire plină.
Mai am, pe pat de moarte, o ultimă cerință :
nu mă uita, iubito, păstrează-a mea ființă
în mintea ta și-n suflet, scăldată în lumină,
și-atunci m-oi stinge-n pace, cu sufletul in tihnă…
- pentru Lili -
