Dincolo de frumusetea unei sarbatori crestine pe care toti ne-o amintim inca de cand eram copii si primeam dulciuri si nuieluse in aceasta zi praznuim conform datinii pe cei care poarta numele Sfantului Nicolae.
Aceasta este insa o poveste tragicomica.
De cativa ani obisnuiesc, ca multi dintre voi probabil, sa trimit mesaje de felicitare prietenilor mei. Un respect deosebit ii port doamnei Niculina o femeie manierata si educata. Ceea ce urmeaza sa cititi e o intamplare din viata ei.
Am cunoscut-o prin ultimii ani de studentie, ea fiind prietena si ulterior sotia unuia dintre colegii mei de camera. Meandrele vietii i-au purtat, din pacate, pe cei doi pe carari diferite, si casnicia lor n-a rezistat in timp, dar, din fericire, acest fapt n-a afectat stima si prietenia dintre mine si doamna N., noi doi purtand adesea lungi discutii pe diferite subiecte de interes comun si chiar facandu-ne confidente.
Cu vreo luna in urma , intr-unul din aceste momente de franchete, N. mi-a dezvaluit existenta unui pretentent: un barbat de 48 de ani cu o situatie materiala buna, care isi dorea o relatie serioasa inclusiv casatorie. (suna ca anunt la matrimoniale :)) ).
-O.K. :) – am spus eu, si cunoscand-o de atata timp, am adaugat – Spune ce urmeaza dupa “DAR” … :)
-Dar, a continuat ea, as avea nevoie de inca o opinie … si aceasta ar pretui mai mult pentru mine daca ar veni din partea ta pentru ca prietenele mele sunt prea impresionate de calitatile lui ca sa inteleaga cu ce problema ma confrunt. In plus, pentru ca urmeaza in scurt timp sarbatorile am intentia de a-l prezenta familiei dar vreau mai intai sa-ti aud parerea. (Doamna N. e mama a doi tineri.)
Toata treaba devenea din ce in ce mai amuzanta si cum din noiembrie sunt cam in vacanta si era vorba de N nu puteam sa spun nu. :) Asa ca iata-ma conspirand impreuna cu vechea mea amica, precum se intampla in vremea studentiei cand ea si colegul meu erau certati si puneam la cale o intalnire “intamplatoare” care sa-i readuca impreuna, deci urzim noi un plan “maret” care sa imi dea ocazia sa-l cunosc pe “junele petitor” ce aspira la mana frumoasei doamne. :)
O seara in oras la cina cu mine pe post de lumanare iesea din discutie, si cum cei doi “porumbei” nu sunt genul plimbarilor in parc la 5 grade sau mai putin, am ramas la varianta cu magazinul urmat de o cafea, caci “junele” o astepta adesea cand iesea de la birou pentru a-si conduce iubita in siguranta la domiciliu.
Iata-ma in hypermarket (am mentionat oare vreodata cat urasc hypermarketurile? :( Parcarile imense unde iti pierzi masina, intrarile tip galerie pline de minciuni –a se citi reclame-, claia de marfuri ce-ti fura privirea si te inseala sa dai banii, angajatii prost platiti –ca banii nostri pe care-i lasam la casa iau calea strainatatii si maresc profiturile companiilor-mama din Europa - care nu te baga in seama, si noi, fraierii de clienti care ne ciocnim cu taraboantele printre rafturile intestate de tot ce vrei si ce nu vrei majoritatea produse din import ), asadar eram in hypermarket impingand la teleaga (monstruozitatea aia pe roti imi da senzatia ca sfarsitul lumii e aproape. Ceva de genul: “luati ce apucati si umpleti-va roabele ca maine e prea tarziu!” ) si dand “din hazard” peste fericita pereche –fericit el ca ea nu prea parea …
Pana aici totul a decurs conform planului. :)
Trecem la etapa 2: salut, cunostinta, strangeri de maini, primele politeturi, lansez invitatie la cafea ea accepta el mormaie ceva - putea fi un “da” sau la fel de bine un “nu” … dar cand vede ca N. ma ia de brat o porneste dupa noi sa nu cumva sa-i ”suflu” mireasa. :)
Intre noi fie vorba, la prima vedere, nu era nici un pericol, caci domnul … hai sa-i spunem X arata, chiar si dupa standardele mele de barbat heterosexual, mai mult decat acceptabil si nici o doamna n-ar fi aruncat cu marul in mine daca ar fi fost pusa sa opteze intre noi doi dupa aspectul vestimentar. :(
Cu vreo 10 cm mai inalt decat mine ceva mai lat in umeri, X purta cu eleganta haina neagra de stofa prin a carei deschizatura se vedea la gat camasa cu dungi roz, pantaloni negri din stofa fin vargata, completa tinuta cu pantofi lacuiti si peste toate adaugase o basca model ceausist (evident neagra cu cozoroc) – prima chestie pentru care la nota 10 ce i-o dadusem pusesem un “-“ in fata. (Bine! Recunosc ca imi parea un pic cam prea retro pentru gustul meu si exagerat de multe dungi - dar ce vreti? Omul se apropie de juma’ de secol si doreste sa se insoare … sa-i dam credite.) Chipul cu aspect de “bad gay”, usor incruntat cand m-a zarit cum ii zambesc alesei sale, a devenit incruntat de tot cand i-am facut iubitei lui cu ochiul si ea a raspuns cu un zambet larg. Langa tinuta lui bulendrele mele comode si lejere fara fast – geaca de piele, blugi, adidasi - ma prezentau ca pe rebelul Jean Dean langa stilatul Clark Gable.
Revenind …
La intrarea in cafenea X a inregistrat al doilea “-“ si 10-le a devenit 9 cand a deschis usa, a intrat si s-a asezat la masa, lasandu-ne pe noi la cativa metri in spate inca in afara localului. ( ce pofta de cafea au unii! :) ) Pana am ajuns noi el era bine instalat si studia meniul. Nota 9 a scazut la 8 cand i-am vazut puloverul verde cu gri si albastru (deci roz, cu verde, cu gri, cu albastru, plus alb si negru … inca putin si o punem de un curcubeu … ) model taranist si mai scad inca un punct pentru faptul ca, desi si-a scos haina nu-si datuse jos basca. Mda! Nota 7 … si inca contorizam … Doamna N ii face un semn discret si ma lamuresc – sub basca o chelie lucitoare. Naspa! Insa natura e frumoasa oricum asa ca pentru asta nu se scade nimic.
Vin cafelele si incerc sa initiez un dialog … Incep cu ceva usor … ocupatia pare ceva inofensiv … el insa isi bea cafeaua si raspunde N in locul lui … X doar completeaza cu mormaieli din cand in cand. (Deci e posibil ca Darwin sa se fi inselat ... si unii provin din ursi nu din maimute.) Dupa nici 15 minute ne spune ca trebuie “sa duca masina” (?) si se ridica. Din picioare da pe gat cafeaua ce mai era in ceasca si ia haina doamnei s-o ajute la imbracat, desi noi abia gustasem din cafelele fierbinti. Nici nu apuc sa salut. Ii vad plecand ea abia tinandu-se dupa el. Achit si ma tirez si eu … planul esuase.
Dupa vreo saptamana am avut ocazia sa revad radiosul cuplu – radios el … caci radia chelia razele de la lumina lumanarii de pe masa din restaurantul-pizzerie. Eram la bar asteptand comanda pentru acasa cand i-am zarit la masa din colt impartind o pizza calda cu sosurile aferente … plus strangeri de maini fierbinti … :)
N era cu spatele iar X prea ocupat ca sa ma vada… caci pentru el toata lumea era invizibila la cum se comporta: ca un adolescent. Si atunci m-a izbit : o iubea. Realmente : O IUBEA! Era acolo adevarul imposibil de masluit: era in privirea lui si in gesturile juvenile cu care ii strangea mana peste masa, in felul hilar in care se stramba cand ii vorbea. Era iubirea lui.
Am luat pizza si am plecat catre casa fericit. Aveam o opinie … una favorabila. Mai ramanea doar sa mi se ofere ocazia sa ma exprim.
Si iata-ne in ajunul lui 6 decembrie …
Pe la 11.45 P.M. pun mana pe telefon si scriu mesajul catre N. “ La multi ani!” Si cum nu ma pot abtine … “ Iti doresc o viata ca-n povesti alaturi de broscoiul X. Fie ca sarutul tau sa-l transforme in ce vrei!” (Caci mintea mea presupunea ca cei doi sarbatoresc. Eu asa as fi facut!)
Greseala! Mare!
Abia trimit mesajul si ma suna: “Unde esti si ce faci?” Raspund militareste. “ Sarut mana! Acasa! Nimic!” “Treci sa ma iei! Iesim in oras!”
Ordinul nu se discuta. Trag toale pe mine, sar in masina cumpar de la un non-stop o cutie de bomboane si claxonez de doua ori cand ajung.
E foc si para. Nervoasa e putin spus. Tac si conduc cuminte catre un bar pe care-l stiu deschis si astept … astept sa se descarce …
-Ei! –incepe ea cu ochii mijiti si plini de furie – ia zi ce parere ti-a facut X?
Aha! Ma dumiresc eu. Nici n-a inceput balul (casnicia) si asta deja a calcat-o pe picior …
-Pai ce ce sa zic? :) Abia am schimbat 2 vorbe si alea pe fuga … dar ce stiu sigur e ca te iubeste. (Incerc eu sa dreg busuiocul in favoarea amorezului si sa potolesc furtuna din ochii doamnei.caci barmanul se uita ciudat la noi.) :)
-Da. Asta stiam. Alta e problema.
-…? astept linistit.
-Stii ca ieri (5 decembrie ca deja eram in 6 ) a fost la noi la munca o nebunie (firesc doar asa e in hypermarket de sarbatori) si am ramas pana mai tarziu ca azi sa pot ramane acasa ca doar e ziua de nume si veniti la mine (eu si alti amici comuni). (aprob din cap) Si acum seara ma suna X si imi spune “La multi ani!” …
-Bravo, zic eu, frumos gest. Ne-a luat-o inainte la toti.
-Taci! – ma repede ea. Asculta pana la capat.
-OK. Ascult.
- Si asteptam sa imi spuna ceva, de un cadou ( “Femeile! -imi zic in sinea mea - Bine ca am luat cutia aia de bomboane ca altfel o pateam si eu.”) sau de o iesire in oras ceva orice si stii ce imi cere? (dau din cap ca nu) Imi cere sa-i spun si eu lui “La multi ani!” si ma intreaba ce i-am cumparat. Are un singur N in tot numele lui nenorocit si ala pe la sfarsit, ziua lui de nastere e vara si vrea sa-i spun eu lui “La multi ani!” si sa-i cumpar si cadou. Eram cat de cat constienta de faptul ca e prost si cu mari lacune de cultura, dar n-am crezut ca e intr-atat de infantil incat sa creada ca ziua de 5 decembrie -5 nici macar 6 decembrie - e o sarbatoare si inca una in care si el e sarbatorit … ”
Discutia – sau poate e mai corect monologul – a continuat vreo ora dupa care am trecut la alte subiecte pe marginea carora aveam si eu ceva de zis.
Morala: Iubirea nu ajuge!
https://www.youtube.com/watch?v=A_OnFHJou4o
