Rup putin " monotonia " postarilor de pana azi ... sper sa nu fiu judecata prea aspru pentru "gandurile" mele ...
" Dragostea mea...Iarta-ma , o iarta-ma , te implor iarta-ma , inselandu-ma pe mine te-am inselat si pe dumneata... a fost un vis,o nalucire,am suferit nespus pentru dumneata ...iarta-ma te conjur iarta-ma....nu te grabi sa ma condamni pentru ca fata de dumneata nu m-am schimbat cu nimic...am spus ca te voi iubi si te iubesc,iti port in suflet poate mai mult decat dragoste...simt cat iti este de greu ,te-am ranit,dar atunci cand iubesti stii bine ,chiar si ranile jignirii se uita repede, iar dumneata ma iubesti . Iti multumesc ,da iti multumesc nespus pentru aceasta dragoste, ea s-a cuibarit in mine ...e ca un vis dulce care nu te paraseste multa vreme dupa ce te-ai trezit. Vei ramane prietenul meu ,fratele meu de totdeauna si cand ne vom vedea imi vei intinde mana nu-i asa? Imi vei intinde mana caci m-ai iertat,nu-i asa? Si ma iubesti ca inainte...O te implor iubeste-ma nu ma parasi ,pentru ca te iubesc atat de mult in clipa aceasta,pentru ca ma simt demna de dragostea dumitale ,pentru ca sper sa o merit ,dragul meu.Dar cum te-as putea tulbura cu ranile mele,o asta niciodata ,NICIODATA. Fie ca bolta instelata a cerului pe sub care calatoresti sa straluceasca de-a pururi limpede,fie ca zambetul tau drag sa fie mereu numai lumina si impacare,fii binecuvantat pentru acea clipa de fericire,de incantare sublima pe care ai daruit-o unei alte inimi , insingurate si recunoscatoare. O clipa doar, o intreaga clipa de incantare sublima,oare nu e deajuns pentru o viata de om?
S-o porti in amintire si s-o iubesti intotdeauna pe-a dumitale M."
Nu am cui sa dedic aceste randuri ...poate unei umbre care imi rasare cateodata in amintire ....
