Sănătatea e grav bolnavă. Nu sunt bani pentru salariile angajaţilor din sistem; nu sunt bani pentru susţinerea în sistem a spitalelor în care, de bine de rău, mulţi amărâţi găseau o brumă de îngrijire medicală; bolnavii de cancer se sting cu zile din lipsa tratamentului pe care nu-l pot suporta datorită costului ridicat, din acelaşi motiv necompensat. Românul fără asigurare medicală şi fără bani poate muri liniştit că nu deranjează cu nimic pe guvernanţi, ba chiar mai bine- o grijă mai puţin.
Învăţământul se reformează la nesfârşit; mulţi copii săraci abandonează şcoala (şi unii poate că ar dori să înveţe sau sunt minţi sclipitoare şi astfel se pierd nişte valori…”schimbul de mâine”).
Popilor nu le ajunge cât jefuiesc pe credincioşi, vor salarii din bugetul de stat…şi le construim şi Catedrale ale Neamului, că în rest avem de toate, doar asta ne mai lipsea…iar mânăstirile apar ca ciupercile, mai numeroase decât farmaciile, sălile de păcănele sau birourile de mediere…să ajungă cât mai multe călugăriţe stareţe că nu mai au popii-duhovnici cui face gemene, preotesele nefiind capabile de asemenea performanţe…
Nenumăraţi români au rămas fără casă ori chiar nu au, aceştia fiind tinerii şi poate mai sunt şi şomeri (cunosc foarte bine un caz: o pereche tânără a contractat un împrumut la Banca Românească de 40000€ prin programul Prima casă pe termen de 30 de ani, dar a trebuit să aibe mai întâi ei 10% plus echivalentul a trei rate depus într-un cont separat, pentru un tânăr e totuşi o sumă deloc de neglijat, ca pentru orice român dealtfel care trăieşte doar din salariu…suma totală de înapoiat băncii -împrumutul iniţial, dobânzi, comisioane- peste 83000€! Dacă peste 30 de ani va vrea să vândă credeţi că va mai putea s-o dea măcar cu preţul cu care el a cumpărat? Şi atunci nu înseamnă că toată viaţa a locuit cu chirie în casa băncii? Pentru că nici vândă sau să închirieze cuiva fără acordul băncii nu poate până la achitarea ultimei rate…)
Să primim emigranţi? Statul român să le asigure casă, masă, sănătate, şcoală, cum nici în ţara lor n-au, bani de buzunar, terenuri pentru construirea de locaşuri de cult?…Hei!!! E deja mult prea mult!!! Românul geme sub povara greutăţilor vieţii, a birurilor…El trebuie să fie prima grijă!
Să fim ospitalieri? România a mai primit refugiaţi! Pe polonezi, după ce nemţii şi ruşii i-au sfâşiat în septembrie 1939. Şi cât a durat războiul statul român i-a ajutat cu puţin sau chiar deloc…doar i-a primit!...ospitalitate. Înseamnă să-ţi deschid uşa, să-ţi ofer o masă după care mergi nene la casa ta! Nu să te ţin o viaţă în spinare! Credeţi că vreunul se va întoarce în ţara lui după ce situaţia se va remedia? Priviţi în Franţa unde emigranţii, toţi musulmani, an de an se dedau violenţelor sub pretextul protestelor! Pentru ce protestezi, mă? Că ţi-am întins o mână şi nu sunt de acord să mi-o smulgi din umăr? În Spania, Franţa, Belgia atentate teroriste…Păi aşa-mi răsplăteşti tu ospitalitatea? Marea Britanie se scufundă (aşa cum se spunea în al doilea război ca aluzie la numărul trupelor aliate şi a materialului militar adus în vederea invadării continentului ocupat de nemţi) sub copleşitorul număr de musulmani din întreaga lume. Credeţi că e vreun britanic în culmea fericirii?
De zeci de ani, chiar din timpul comunismului, suntem şi noi invadaţi de musulmani. La Constanţa foşgăiesc ca gândacii. Sunt deja mulţi prea mulţi. La tot pasul te loveşti de ei, calci pe ei pur şi simplu. Umblă în grupuri, să nu zic bandă, sunt gălăgioşi peste măsură, agresivi dacă le faci vreo observaţie… Unii, cică, sunt “oameni de afaceri”…Nu, zău? De ce n-ai făcut, mă, afaceri în ţara ta? De ce nu angajezi, mă, coreligionari de-ai tăi să te slugărească?
ROMÂNIA E A ROMÂNILOR! Şi a celorlalte naţii care trăiesc de veacuri între hotarele ei…doar ele şi nu altele! Nu-mi spune mie nimeni pe cine să primesc şi câţi! În casa mea primesc pe cine vreau şi dacă VREAU!