Voluptate - Claudia Millian-Minulescu
Nevrozaţilor
Plecaţi spre ţări de voluptate,
Învingătoare de nevroze
Şi de iubiri fatale;
Plecaţi spre zările pătate
De violete echimoze
Şi de motive pale...
Plecaţi departe-n fund de zări:
Acolo unde forma moare
Şi nu-s conture crude;
Plecaţi spre voluptoase ţări,
În care nu-i apus de soare
Şi plânsul nu se-aude...
Acolo unde-n colori şterse,
În armonia de penumbre,
Palpită viaţa întregei firi,
Şi unde-amantele perverse
Visează în alcovuri sumbre,
Înamorate de satiri...
Acolo-s templele deschise
Şi candelabrele aprinse
Cu untdelemn de trandafiri;
Acolo se îmbată-n vise
Fecioarele cu buze-ntinse,
Cerşind nervoasele iubiri!
Acolo-s flori şi poezie,
Şi râs şi cântece barbare,
Şi nu-i femeie să nu crează,
Cu idolatra-i fantazie:
O clipă în beţia care
Omoară, dar reînviază!
În parcul albelor cununi,
În ţara aceea depărtată,
Plecaţi, trişti visători, plecaţi!
Dând foc în urmă la minciuni,
Uitaţi credinţa de-altădată!
Şi-apoi, voi, palizi nevrozati,
Plecaţi!
Ion Paun-Pincio
În urma despărţirei
Mâhnit stă vestejitul crâng
Şi chinuit de vânt suspină;
Sub streşini presure se satrâng
Şi ciripesc încet – se-nchină...
Doi corbi din aripe grăbesc
Şi vin să mâie-n sat pe noapte,
Iar cântecele lor trezesc
Singurătăţile-ngheţate.
Un brad se scutură, şi curg
Iernatecele-i flori, puzderii –
Coboară gându-mi în amurg,
S-afundă-n lumile durerii...
*
Aşa era când ea s-a dus!
Acelaşi vânt şi frig afară –
Şi soarele-i tot la apus,
Numai durerea-i mai amară...
Şi, dus pe urma unui gând,
Un glas iubit parcă mă cheamă –
Şi parcă văd cum fluturând
Se pierde-n zare o năframă...
Şi nu ştiu cum – parcă mă sting,
Înmărmuresc în loc, departe...
Iar în târziu simţesc că plâng:
Au unde eşti? În care parte?
Cântec studenţesc - I. L. Caragiale
Barometrul se tot lasă –
Vezi numa cum vremuieşte ..
. Ş-apoi ? parcă mie-mi pasă ?
Încă un pocal ! – Noroc !
Să se lase cât pofteşte,
Că eu nu mă las de loc.
Şi de-i vorba de lăsate,
Apoi lasă-te pe mine !
Să se lase el cât poate,
Eu tot ştiu că l-am rămas :
Că, să nu dau de ruşine
Până-n pimniţă mă las !
La el consecvenţă nu e,
Că-z, cum vremea i s-arată,
Când se lasă, când se suie;
Pe când eu, mă rog frumos,
Dacă m-am lăsat odată,
Singur nu mă scol de jos!
Veronica Micle
Sterge-ti lacrima ...
Sterge-ti lacrima din gene, lasa-ti ochii tai senini
Si nici urma sa nu fie c-ai fi plans sau ca suspini.
Zambetul de ironie pe-a ta fata sa se vada,
Pret sa nu pui pe nimica ea si lumea sa te creada.
Nu cata prin duiosie, nimicindu-te pe tine,
Sa`mblanzesti oameni si soarta si s-ajungi la vre un bine ;
Geniul ce domneste-n lume este geniul cel rau
Si decat sa fii victima mai bine sa fii calau!