- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Munteanu [koga ion ]
2012-01-17 | |
Ianuarie. Anul apocalipsei maiaşo-mediatice (pe asta Pavel Coruţ a ratat-o. N-avem vocaţie universală nici în profeţie). Zăpada refuză să mai vină într-o ţară în care intestinele au amestecat mămăliga cu salata boeuf (şi nota de plată cu factura). In care petrecăreţii au diluat apa plată cu apa chioară. Generând reacţii ale organismului dintre cele mai ciudate. Cum ar fi greaţa fără îmbătare, luciditatea fără înţelepciune sau răul de uscat la vederea preşedintelui-marinar. Vremea murăturilor a trecut. Vecinii care şi-au permis concedii ne returnează câinii de pază împrumutaţi cu dobândă euribor. Pe cei fără stăpân e timpul să-i castrăm. Altfel riscăm să dobândim caracteristici canine: purici, jigodie, turbare, ataşament, sacrificiu. Sau nici atât. Cel mult o privire sinceră. sau prostul obicei al lingerii de mâini şi de ambele sexe. La întâmplare. inclusiv propriul sex. Sau boli de împrumut: orbul găinii. pentru că unora le place să crească ciripitoare în loc de câini. O vorbă românească zice: „nu te poţi căca în gustul omului”. Părerea mea este că, în momentul zicerii, subiectul se privea în oglindă şi era constipat. Probabil conştient de cum votase. La urma urmei, unii chiar şi în asta văd un sex. Nu. Nici javrismul nu mai e ce-a fost. Intre pereţii de beton ai coteţelor debranşate e mai frig decât afară. Sărăcia interioară la fel. Mai lucie. Motiv pentru care Luna pare să fi coborât pe cer la Kilometrul 0. Fenomen care generează mârâituri diurne. Dar mai ales exaltări nocturne. Partituri pentru care Chopin s-ar fi simţit impotent. Urlete şi huiduieli. Bălire şi promenadă în scop lucrativ. La umbra focului purificator. până la incendierea fără pretenţie a cameramanilor, a gurilor-cască purtând însemnele statului, a proprietăţii publice şi private. Din umbra falnicei catedrale neterminate a neamului aproape terminat vine un val de compasiune mai mult sau mai puţin umană. Nu. Această haită a domnului nu ştie ce vrea. Dar acesta-i un păcat domestic. In schimb, nu poate nimeni nega că ştie ce nu mai vrea. Ciolanul l-au lăsat pentru mai târziu. acum s-au strâns ca să înfrunte Lupul. Uneori, Libertate înseamnă a muri cu demnitate. Alteori, a fi Viu înseamnă a te întoarce în sălbăticie. Un fel de Rai în care te aleargă hingherii.