cuiab

 
Rejestracja: 2010-05-23
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Punkty12więcej
Następny poziom: 
Ilość potrzebnych punktów: 188
Ostatnia gra
Buraco Classic

Buraco Classic

Buraco Classic
6 lat 96 dni temu

STICLÅ DE PLASTIC





A devenit o regulă să se predea lecţii de gramatică a limbii pe acest sait dedicat în principal divertismentului, ceea ce consider că nu-i rău dacă luăm în consideraţie violarea ei în văzul lumii şi la lumina zilei de către tot mai mulţi români! Dar nu doar folosirea incorectă a pluralului, a timpului, a articolului şi alte reguli gramaticale sunt încălcate (la capitolul gramatică gvz e campion!)… 

 

Zi de zi aud fel şi fel de combinaţii lingvistice. Unele se vor şmechereşti, altele sunt asocieri fără noimă dar care au pătruns în vorbirea curentă a oricui, până şi într-a persoanelor cu înaltă pregătire.

Una dintre aceste asocieri e şi sintagma : “sticlă de plastic”.

După cum prea bine se ştie sticla nu este un obiect ci un material. Cine nu e convins de acest adevăr poate consulta şi singur Dex-ul, n-are rost s-o fac eu. În timp s-a strecurat în lexic expresia “sticlă” cu diminutivul de rigoare (sticluţă) ce denumea recipiente de capacităţi diferite folosite pentru îmbutelierea lichidelor. Alte recipiente pentru păstrarea altor substanţe sau alimente , fabricate tot din sticlă, ar mai fi :flaconul, borcanul, damigeana…denumiri specifice destinaţiilor lor. Din sticlă se mai confecţionează diverse şi nenumărate alte obiecte care nici pe departe nu au în componenţa denumirii lor cuvântul sticlă.

Avântul progresului tehnologic ne-a pricopsit cu PET-ul! Care de-a dreptul ne sufocă viaţa prin prezenţa sa nu numai în rafturile magazinelor şi dulapurile bucătăriilor proprii dar şi prin toate colţurile naturii. Acest faimos PET e fabricat din plastic, care deasemeni este un material şi nu un obiect.

Atunci cum poate cineva, oricine, vorbi de “sticlă de plastic” ?

Dacă pe recipiente (îndeosebi cele pentru băuturi alcoolice şi slab alcoolizate) se precizează “îmbuteliat în…” sau “îmbuteliat sub licenţa…” înseamnă ca acel recipient fabricat din sticlă se numeşte butelie!

Şi ca să vă scutesc de efort:

BUTÉLIE, butelii, s. f.( fr. bouteille, d. lat. butticula) 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. 

Dacă limba română e o limbă latină, şi mai recent un nou Mesia ne-a procopsit francofonându-ne, nu ar fi corect să folosim în vorbirea curentă  expresia “butelie de…” şi nu “sticlă de plastic” ? Materiale pe care nu ştiu să le fi combinat cineva până azi. Şi chiar să se fi ajuns la o asemenea performanţă mai mult ca sigur de precis că ar purta o cu totul altă denumire, substanţa rezultată nemaifiind nici una nici alta… 






DACÅ TRAGI LINIE…



Un glonte în picior transformă un viteaz într-un laş; o piatră în cap face dintr-un înţelept un prost.

O cantitate suficientă de alcool face un ticălos dintr-un om cumsecade.

 Toate acestea şi multe altele asemănătoare  demonstrează că trimful raţiunii asupra materiei este încă perfectibil.

Nu este deloc uşor să stai în banca ta dacă nu ştii unde ţi-e locul în Univers.

Şi nici orice deget arătător are şi stofă de geniu.

Ca atare nu tot ce-i mare e şi măreţ.

Şi e mult mai sigur că Pământul e mai degrabă arabil decât rotund.

Tragând linie totul este = cu 0!

Zeroul nu vrea să fie el însuşi! Dar oare cine vrea să fie nimeni? Unei nulităţi zerourile îi asigură succesul iar blazonul ei e prostia. Nulităţile se recunosc între ele şi le uneşte aceleaşi ambiţii.

În faţa lor nu faceţi pe deşteptul căci se pot considera jignite în amorul propriu. Cu atât mai mult cu cât nu luptă între ele ci se sprijină. Aşa că nu vă atingeţi de ele dacă nu vreţi să aveţi mari neplăceri. Ele se consideră mari şi tari în bâlciul deşertăciunilor. Când vorbesc ele şi cei săraci cu duhul crapă de ruşine.

Nu comiteţi greşeala ca în faţa nulităţii să vă scoateţi pălăria căci se va crede damă de onoare.

Dacă din nou tragi linie rezultatul iarăşi este = cu 0!

 




TRISTEŢI MICI

 Ion Horea

 

Nu ne-a mai rămas nimica

Chiar şi umbra noastră cat-o-n

Aforismele lăsate

De chiar filozoful Platon.

Amintirile-s pierdute,

Lacrimile noastre zale-s

Precum gânduri capturate

De la filozoful Thales.

Toamnele s-au scurs năpraznic,

Viaţa ni s-a dus în rate

După cum a zis odată

Filozoful de Socrate.

Chiar scrisoarea de adio

S-a decolorat de vreme,

Cum a prevazut odata

Filozoful Diogene.

Trece vremea precum trenul,

Viaţa ni s-a dus cu dricu’.

Pa şi-adio! Cum ar zice

Filozoful Mircea Micu.


SCRIBOMANIA


 Zoroastru, după cum se spune, şi-a scris cărţile pe 12000 de piei de bou. Deci se presupune că sângeroasa meserie de măcelar a fost în conexiune directă cu cea a scrierii (cărţilor şi altele). Nici o pagubă azi, veţi spune, căci măiestria de a scrie pe piei de bou a ieşit demult din modă. Azi e la modă calculatorul. De s-ar mai scrie şi azi pe piei de bou multe asociaţii de protecţia animalelor ar sări în sus dar ar speria şi mai mulţi scriitori care ar renunţa la scris nu atât datorită costului cât a talentului de a scrie. Talent în ambele sensuri. Mai ales că întrebuinţarea şi mânuirea penei-tocului-stiloului s-a pierdut demult. Iar talent de a scrie (ori în proză ori în versuri) nu se mai cere. Important e ca ceea ce scrii să fie pe gustul publicului,adică circ; pâinea şi-o asigură singur.

Şi totuşi n-ar strica, azi, să se mai scrie, aşa,de amorul artei, pe câte o piele de bou. Biped!

 

Exemplu

Un poet,convins că e “adulat şi adorat” (cu inconştienţa contradicţiei termenilor, deşi doarme cu capul pe DEX) la editor.

Editorul:

-D-le Trubadurescu, regret, dar nu pot să editez poeziile dumitale.

-De ce?

-Le-am citit şi m-au lăsat rece!

-Vai! Şi pe mine m-au trecut toate năduşelile până le-am compus.

------------

În proză exemplele sunt şi mai numeroase…

 

 

 

 



TEMERE


Un tip dă năvală într-un cabinet medical:

-Dom’ doctor, am impresia că sunt bolnav rău!

-Liniştiţi-vă, domnule; luaţi loc şi spuneţi-mi ce vă doare.

-Păi tocmai, că nu mă doare nimic!

-Atunci de ce aţi mai venit la mine?

-Am aflat că nevastă-mea mă-nşeală şi trei luni am urmărit-o până am prins-o în fapt!

-În cazul ăsta aţi greşit cabinetul; trebuie să mergeţi la al unui doctor în drept.

-Nu domnule! Eu de dumnevoastră am nevoie!

-Cu ce aş putea să vă ajut eu în cazul de faţă?

-Păi de trei luni am aflat eu că mă înşeală dar poate că povestea e şi mai veche.

-Tot nu văd ce pot face eu!

-Păi e posibil, într-atâtea luni de zile să nu-mi crească coarne?

-A! nu domnule, asta e doar aşa o vorbă…

-Sigur?

-Cât se poate de sigur!

-Domnule doctor, vă mulţumesc din suflet! Mi-aţi luat o piatră de pe inimă! Eu credeam că am lipsă de calciu!...