spatarel

Ce ipocriti pot fi unii pescari ! Vlad, pescarul care a postat ceva mai inainte spune ca se duce la pescuit ca sa se distreze. Unii inteleg pescuitul ca pe o ocazie in care se duc la o balta, isi lanseaza sculele dupa care pun manele si scot gratarele si bautura. Iar pe gratar nu pun pestele pe care l-au prins ci cotlete de porc si mititei. Stropite din plin cu bautura. Nu are importanta ca mai tarziu trebuie sa urce la volan. Apoi pe la 4-5 dupaamiaza pleaca acasa multumiti ca au mai fost o zi la pescuit. Si s-au distrat ! Chiar in vara asta am avut o situatie asemanatoare in care cativa pescari, care venisera impreuna, au pus cat se poate de tare o singura manea (!) timp de vreo doua ore, pana i-am invatat toate versurile. N-am uitat nici acum refrenul : “Ea romanca, au tigan, Ea cuminte, eu golan”. Rezon, coane Fanica ! Ce inseamna pescuitul pentru mine ? N-o sa uit niciodata primul meu pescuit. Aveam sapte ani si un prieten, cu vreo doi ani mai mare ca mine mi-a facut o undita din ata de papiota alba, pusa in doua si trecuta prin ceara de albine, cu un carlig din ac de gamalie, pluta din cocean de porumb si un bat taiat din rachita de pe malul apei. Am pescuit intr-un rau cu o lunca superba, cu apa limpede si linistita. A plouat si ne-am adapostit intr-un grajd parasit, plin de cuiburi de randunele care nu se fereau catusi de putin de noi. Cand s-a oprit ploaia am ramas fascinat de aburii care ieseau din pamant si curcubeul arcuit pe cer. Am prins sapte pestisori, ceva mai mari decat un deget dar care mi s-au parut cei mai gustosi pesti pe care i-am mancat vreodata. Din acel moment am fost pierdut ! Peste putin timp am devenit pescar cu acte in regula. Permisul de pescuit pentru copii era la acea vreme 25 de lei pe an. De atunci am devenit un foarte bun pescar si nu cred ca m-am intors cu traista goala mai mult de 3-4 ori de-a lungul anilor. Am invatat de la un bun prieten, cel mai bun pescar pe care l-am cunoscut eu, sa nu te duci niciodata la pescuit chitit pe un anume peste. Prinde ceea ce cade in acea zi, indiferent daca e oblete de cateva grame sau crap de cateva kilograme. Am doua balti, in preajma Bucurestiului care nu m-au tradat niciodata. La orele 2-3 ale dupaamiezii poti sa pleci acasa cu 7-8 kilograme de peste. Daca te multumesti cu atat ! De ce e pescuitul sportiv un sport ? Pentru ca intr-adevar te intreci mereu cu cineva. Daca te duci singur, te intreci cu pestele iar daca te duci la vreun concurs de pescuit, te intreci si cu ceilalti pescari. Cum imi place mie pescuitul ? In primul rand imi place sa ajung la balta inainte de rasaritul soarelui ; spectacolul rasaritului este fascinant.  Acel soare imens de o culoare intensa rosie-portocalie. Iar baltile pe care pescuiesc eu trebuie sa fie intr-un peisaj cat se poate de atragator, cu multa vegetatie, cu pasari si daca se poate sa fie in apropierea unei paduri sau intr-un camp cultivat. Si ce e mai important, sa fie multa liniste. Doar cantecul pasarelelor. Ati ascultat vreodata cantecul ciocarliei. Nu se compara cu nimic altceva ! Nu cred ca poate fi ceva mai relaxant dupa o saptamana petrecuta la serviciu. Ei da, pescarii sunt niste oameni cu adevarat speciali. Prietenul meu spunea la un momentdat ca ar vrea sa moara de infarct pe la 85 de ani, pe malul unei balti, cu o undita in mana si cu un peste de vreo 5 kilograme in carlig (pescarii au fost intotdeauna niste oameni modesti !). Si ca sa nu termin intr-un ton pesimist va voi povesti o mica intamplare pescareasca. Eram la pescuit la Manastirea, pe dig. Aproape de mine doi batrani, care s-au ciondanit toata ziua. Pe la patru dupaamiaza au inceput sa-si stranga sculele. Unul avea juvelnicul plin, celalalt nu prinsese nimic. Pe un ton mucalit cel care prinsese ii spune celuilalt : "Lasa Ioane ca data viitoare o sa fie invers : azi am prins eu si te-ai uitat tu, data viitoare o sa te uiti tu si o sa prind eu !"  Iar cu distractia de pe malul baltii si cu traista goala, mai scutiti-ma ! Cel mai bine te distrezi atunci cand prinzi. Sfatul meu e sa incercati sa iesiti cat se poate de mult in aer liber, departe de nebunia si zgomotul orasului. Iar daca nu va permiteti sa mergeti la Predeal sau la Sinaia la sfarsitul saptamanii, iesiti macar la un pescuit la marginea orasului, fara manele, gratare si bautura.