GUESS_WHO_

 
Rejestracja: 2007-12-29
O singura certitudine, o singura convingere :odata cu timpul toate se schimba. :) Metamorfoza – unicul adevar incontestabil
Punkty197więcej
Następny poziom: 
Ilość potrzebnych punktów: 3
Ostatnia gra
Mahjong

Mahjong

Mahjong
30 minut temu

Sanatate ... ca-i mai buna decat toate ...

 

Sunt ingrijorat! Ma simt macinat de grija pentru sanatatea psihica a unui conational.  Mi-am dat seama ca, fara intentie, am transformat un semen al meu intr-un fan G_W.

Caci cum altfel as putea categorisi o persoana care, in ciuda faptului ca i-am transmis cat se poate de clar intentia mea de a face abstractie de existenta sa - atat in scris cat si prin actiunea de mutare a nick-ului sau in lista de persoane ignorate (cu interdictie de a-mi vizualiza profilul si de a-mi citi orice fel de postare) - , se incapataneaza in incercarile lui penibile de a ma provoca?

Dr. Ph.  Teodor Millon - cercetator renumit in domeniul psihologic, decan si Director Stiintific al Institutului pentru Studii Avansate în Personalitate si  Psihopatologie, fost profesor la Harvard Medical School (Psihiatrie), Universitatea din Miami (Psihologie) si Universitatea din Illinois, redactor fondator al “Journal of Personality Disorders”  si presedintele inaugural al Societatii Internationale pentru Studiul tulburarilor de personalitate, autor sau editor a peste 30 de carti in domeniu plus mai mult de 250 de articole publicate in reviste din sfera lui de activitate, premiat numai in ultimii ani de catre A.P.A. - American Psychological Association - cu cele mai importante distinctii - APA Presidential Citation,  APA’s distinguished Professional Contribution to Research si APA’s Gold Lifetime Achievement Award -  ar reusi fara greutate sa-l incadreze la bolnavii cu  tulburari borderline ale personalitatii - adica omul sufera de tulburarea antisociala a personalitătii asociata cu cea histrionica ( desi in genere aceasta se manifesta la femei … dar ma rog … omul e capabil de multe … si noi inca n-am vazut tot…:D ) . Pe intelesul nostru cele doua caracterizeaza o persoana iritabila, cu un comportament dezinteresat fata de relatiile interumane, incapabila de a empatiza cu ceilalti si fara intelegerea consecintelor conduitei sale, care are o dorinta excesiva de a se plasa in centrul atentiei, avand un sentiment exagerat al importantei propriei persoane.

Or mai fi si alte trasaturi dar astea “se vad cu ochiul liber” chiar si aici.  Nu degeaba il indemnau  mai multi utilizatori ai site-ului sa-si ia pastilele  … stiu ei ce stiu…  

 

Iar eu stiu ca-mi va citi blogul (chiar daca pentru asta va pune pe cineva sa-l copieze) asa ca ii doresc-fara urma de ironie:

 

Multa sanatate!

 

G_W  -  Generatia Pepsi.


Poveste de Sfantul Nicolae …

Dincolo de frumusetea unei sarbatori crestine pe care toti ne-o amintim inca de cand eram copii si primeam dulciuri si nuieluse in aceasta zi praznuim conform datinii pe cei care poarta numele Sfantului Nicolae.

Aceasta este insa o poveste tragicomica.

De cativa ani obisnuiesc, ca multi dintre voi probabil, sa trimit mesaje de felicitare prietenilor mei. Un respect deosebit ii port doamnei Niculina o femeie manierata si educata.  Ceea ce urmeaza sa cititi e o intamplare din viata ei.

Am cunoscut-o prin ultimii ani de studentie, ea fiind prietena si ulterior sotia unuia dintre colegii mei de camera. Meandrele vietii i-au purtat, din pacate, pe cei doi pe carari diferite, si casnicia lor n-a rezistat in timp, dar, din fericire, acest fapt n-a afectat stima si prietenia dintre mine si doamna N., noi doi purtand adesea lungi discutii pe diferite subiecte de interes comun si chiar facandu-ne confidente. 

Cu vreo luna in urma , intr-unul din aceste momente de franchete, N.  mi-a dezvaluit existenta unui pretentent: un barbat de 48 de ani cu o situatie materiala buna, care isi dorea o relatie serioasa inclusiv casatorie. (suna ca anunt la matrimoniale :))  ).

-O.K. :) – am spus eu, si cunoscand-o de atata timp, am adaugat – Spune ce urmeaza dupa “DAR” … :)

-Dar, a continuat ea, as avea nevoie de inca o opinie … si aceasta ar pretui mai mult pentru mine daca ar veni din partea ta pentru ca prietenele mele sunt prea impresionate de calitatile lui ca sa inteleaga cu ce problema ma confrunt.  In plus, pentru ca urmeaza in scurt timp sarbatorile am intentia de a-l prezenta familiei dar vreau mai intai sa-ti aud parerea.  (Doamna N. e mama a doi tineri.)

Toata treaba devenea din ce in ce mai amuzanta si cum din noiembrie sunt cam in vacanta si era vorba de N nu puteam sa spun nu. :)  Asa ca iata-ma conspirand impreuna cu vechea mea amica,  precum se intampla in vremea studentiei cand ea si colegul meu erau certati si puneam la cale o intalnire “intamplatoare” care sa-i readuca impreuna, deci urzim noi un plan “maret” care sa imi dea ocazia sa-l cunosc pe “junele petitor” ce aspira la mana frumoasei doamne.    :)

O seara in oras la cina cu mine pe post de lumanare iesea din discutie, si cum cei doi “porumbei” nu sunt genul plimbarilor in parc la 5 grade sau mai putin, am ramas la varianta cu magazinul urmat de o cafea, caci “junele” o astepta adesea cand iesea de la birou pentru a-si conduce iubita in siguranta  la domiciliu. 

Iata-ma in hypermarket (am mentionat oare vreodata cat urasc hypermarketurile? :(  Parcarile imense unde iti pierzi masina, intrarile tip galerie pline de minciuni –a se citi reclame-, claia de marfuri ce-ti fura privirea si te inseala sa dai banii, angajatii prost platiti –ca banii nostri pe care-i lasam la casa iau calea strainatatii si maresc profiturile companiilor-mama din Europa - care nu te baga in seama, si noi, fraierii de clienti care ne ciocnim cu taraboantele printre rafturile intestate de tot ce vrei si ce nu vrei majoritatea produse din import ), asadar eram in hypermarket impingand la teleaga (monstruozitatea aia pe roti imi da senzatia ca sfarsitul lumii e aproape. Ceva de genul: “luati ce apucati si umpleti-va roabele ca maine e prea tarziu!” ) si dand “din hazard” peste fericita pereche  –fericit el ca ea nu prea parea …

Pana aici totul a decurs conform planului. :)

Trecem la etapa 2: salut, cunostinta, strangeri de maini, primele politeturi, lansez invitatie la cafea ea accepta el mormaie  ceva - putea fi un “da” sau la fel de bine un “nu” … dar cand vede ca  N. ma ia de brat o porneste dupa noi sa nu cumva sa-i ”suflu” mireasa. :)

Intre noi fie vorba, la prima vedere, nu era nici un pericol, caci domnul … hai sa-i spunem X arata, chiar si dupa standardele mele de barbat  heterosexual, mai mult decat acceptabil si nici o doamna n-ar fi aruncat cu marul in mine daca ar fi fost pusa sa opteze intre noi doi dupa aspectul vestimentar. :(

Cu vreo 10 cm mai inalt decat mine ceva mai lat in umeri,  X purta cu eleganta haina neagra de stofa prin a carei deschizatura se vedea la gat camasa cu dungi roz, pantaloni negri din stofa fin vargata, completa tinuta cu  pantofi lacuiti si peste toate adaugase o basca model ceausist (evident neagra cu cozoroc) – prima chestie pentru care la nota 10 ce i-o dadusem pusesem un “-“ in fata. (Bine! Recunosc ca imi parea un pic cam prea retro pentru gustul meu si exagerat de multe dungi - dar ce vreti? Omul se apropie de juma’ de secol si doreste sa se insoare … sa-i dam credite.) Chipul cu aspect de “bad gay”, usor incruntat cand m-a zarit cum ii zambesc alesei sale,  a devenit incruntat de tot cand i-am facut iubitei lui cu ochiul si ea a raspuns cu un zambet larg.  Langa tinuta lui bulendrele mele comode si lejere  fara fast  – geaca de piele, blugi, adidasi  - ma prezentau ca pe rebelul Jean Dean langa stilatul Clark Gable.  

Revenind  …

La intrarea in cafenea X a inregistrat al doilea “-“ si 10-le a devenit 9  cand a deschis usa, a intrat si s-a asezat la masa,  lasandu-ne pe noi la cativa metri in spate inca in afara localului. ( ce pofta de cafea au unii! :)  ) Pana am ajuns noi el era bine instalat si  studia meniul.  Nota 9 a scazut la 8  cand i-am vazut puloverul verde cu gri si albastru (deci roz, cu verde, cu gri, cu albastru, plus  alb si negru  … inca putin si o punem de un curcubeu … ) model  taranist si mai scad inca un punct pentru faptul ca, desi si-a scos haina nu-si datuse jos basca. Mda! Nota 7 … si inca contorizam …  Doamna N ii face un semn discret si ma lamuresc – sub basca o chelie lucitoare. Naspa! Insa natura e frumoasa oricum asa ca pentru asta nu se scade nimic. 

Vin cafelele si incerc sa initiez un dialog … Incep cu ceva usor … ocupatia pare ceva inofensiv … el insa isi bea cafeaua si raspunde N in locul lui … X doar completeaza cu mormaieli din cand in cand. (Deci e posibil ca Darwin sa se fi inselat  ... si unii provin din ursi nu din maimute.)  Dupa nici 15 minute ne spune ca trebuie “sa duca masina” (?)  si se ridica. Din picioare da pe gat cafeaua ce mai era in ceasca si ia haina doamnei s-o ajute la imbracat, desi noi abia gustasem din cafelele fierbinti. Nici nu apuc sa salut.  Ii vad plecand ea abia tinandu-se dupa el. Achit si ma tirez si eu … planul esuase.

Dupa vreo saptamana am avut ocazia sa revad radiosul cuplu – radios el … caci radia chelia razele de la lumina lumanarii de pe masa din restaurantul-pizzerie. Eram la bar asteptand comanda pentru acasa cand i-am zarit la masa din colt impartind o pizza calda cu sosurile aferente … plus strangeri de maini fierbinti … :)

N era cu spatele iar X prea ocupat ca sa ma vada… caci pentru el toata lumea era invizibila la cum se comporta: ca un adolescent. Si atunci m-a izbit : o iubea. Realmente : O IUBEA! Era acolo adevarul imposibil de masluit:  era  in privirea lui si  in gesturile juvenile cu care ii strangea mana peste masa, in felul hilar in care se stramba cand ii vorbea.  Era iubirea lui. 

Am luat pizza si am plecat catre casa fericit. Aveam o opinie … una favorabila.  Mai ramanea doar sa mi se ofere ocazia sa ma exprim.

Si iata-ne in ajunul lui 6 decembrie …

Pe la 11.45 P.M.  pun mana pe telefon si scriu mesajul catre N. “ La multi ani!” Si cum nu ma pot abtine …  “ Iti doresc o viata ca-n povesti alaturi de broscoiul X. Fie ca sarutul tau sa-l transforme in ce vrei!”  (Caci  mintea mea presupunea ca cei doi sarbatoresc. Eu asa as fi facut!)

Greseala! Mare!

Abia trimit mesajul si ma suna: “Unde esti si ce faci?” Raspund militareste. “ Sarut mana! Acasa! Nimic!” “Treci sa ma iei! Iesim in oras!”

Ordinul nu se discuta. Trag toale pe mine, sar in masina cumpar de la un non-stop o cutie de bomboane si claxonez de doua ori cand ajung.

E foc si para. Nervoasa e putin spus.  Tac si conduc cuminte catre un bar pe care-l stiu deschis si astept … astept sa se descarce …

-Ei! –incepe ea cu ochii mijiti si plini de furie – ia zi ce parere ti-a facut X?

Aha! Ma dumiresc eu. Nici n-a inceput balul (casnicia) si asta deja a calcat-o pe picior …

-Pai ce ce sa zic? :)  Abia am schimbat 2 vorbe si alea pe fuga … dar ce stiu sigur e ca te iubeste. (Incerc eu sa dreg busuiocul in favoarea amorezului si sa potolesc furtuna din ochii doamnei.caci barmanul se uita ciudat la noi.)   :)

-Da. Asta stiam. Alta e problema.

-…? astept linistit.

-Stii ca ieri (5 decembrie ca deja eram in 6 ) a fost la noi la munca o nebunie (firesc doar asa e in hypermarket de sarbatori) si am ramas pana mai tarziu ca azi sa pot ramane acasa ca doar e ziua de nume si veniti la mine (eu si alti amici comuni). (aprob din cap) Si acum seara ma suna X si imi spune “La multi ani!” … 

-Bravo, zic eu, frumos gest. Ne-a luat-o inainte la toti.

-Taci! – ma repede ea.  Asculta pana la capat.

-OK. Ascult.

- Si asteptam sa imi spuna ceva, de un cadou ( “Femeile! -imi zic in sinea mea - Bine ca am luat cutia aia de bomboane ca altfel o pateam si eu.”) sau de o iesire in oras ceva orice si stii ce imi cere? (dau din cap ca nu)  Imi cere sa-i spun si eu lui “La multi ani!”  si ma intreaba ce i-am cumparat. Are un singur N in tot numele lui nenorocit si ala pe la sfarsit, ziua lui de nastere e vara si vrea sa-i spun eu lui “La multi ani!”  si sa-i cumpar si cadou. Eram cat de cat constienta de faptul ca e  prost  si  cu mari lacune de cultura, dar n-am crezut ca e intr-atat de infantil incat sa creada ca ziua de 5 decembrie -5 nici macar 6 decembrie - e o sarbatoare si inca una in care si el e sarbatorit  … ”

 

Discutia – sau poate e mai corect monologul – a continuat vreo ora dupa care am trecut la alte subiecte pe marginea carora aveam si eu ceva de zis.

 

Morala: Iubirea nu ajuge!

 

https://www.youtube.com/watch?v=A_OnFHJou4o



GENERATIA PEPSI

 Acum cateva zile am fost, involuntar, martor la un instantaneu din viata. Un moment dezagreabil de vreme ce am surprins un individ de varsta mea ce se se rastea la un tanar de vreo 20 si ceva de ani. Apelativul folosit de ins era “Ma, Generatia Pepsi ... ”.

 Nu pot sa cred ca in secolul 21 cand ai la dispozitie atatea modalitati de informare exista inca persoane care habar nu au ce inseamna de fapt “GENERATIA PEPSI”.  Suntem probabil singura tara din lume in care a-i spune cuiva esti din GENERATIA PEPSI este echivalent cu o insulta.

 Eu unul, sincer va spun, ca imi doresc sa fiu privit ca facand parte din ea si, sper ca multi dintre Dvs. ganditi la fel.  Pentru ceilalti insa am pus negru pe alb acest blog si va invit sa mai chibzuiti dupa ce-l lecturati.

 N-am sa o iau din toamna lui 1890 si ceva cand a fost inventata una dintre cele mai cunoscute si vandute marci de bauturi racoritoare - PEPSI-COLA  si am sa sar, de asemenea, peste primul R.M. si Marea Criza Economica din anii 1930. Mentionez doar ca, daca programele de marketing adoptate in acea perioada  n-ar fi fost inteligente,  n-ati mai fi avut azi ocazia sa gustati produsul cu pricina, firma aflandu-se in prag de faliment de doua ori.   

 Dupa al II-lea R.M., mai precis prin anii ’60, PEPSI lanseaza o ofensiva TV  cu mesajul :  “Come Alive! You're the PEPSI GENERATION!”, campanie perceputa ca fiind adresata in special tinerilor.   De fapt intregul concept al spoturilor PEPSI ne duce cu gandul la persoane tinere pline de viata, deschise catre lume si noi experiente, inteligente, puternice  si inventive. (Rabdare ca va pun si exemple.)

 “Persoana PEPSI e o persoana efervescenta, spirituala, activa,  nu neaparat tanara ca ani dar obligatoriu tanara in inima, in minte, in atitudine si sentimente: un spirit tanar.” declara directorul de publicitate la acea vreme Allan Pottasch.

 Ca un fapt divers va mai pot spune ca aceasta este prima campanie publicitara din lume care s-a axat pe caracteristicile consumatorilor si nu pe cele ale produsului (pret, calitate) , Pottasch mentionand ca “a numi si revendica o intreaga generatie dupa produsul nostru a fost o actiune extrem de curajoasa si nu am fost sigur ca va tine”.

  Sloganul campaniei a fost folosit timp de peste doua decenii (1963-1984) dupa care Allan l-a inlocuit cu "The Choice of a New Generation" ca o modalitate de a semnala ceva nou. Noutatea introdusa a fost muzica si folosirea in reclame a stelelor pop in voga: Michael Jackson (Se spune ca Allan Pottash era cunoscut ca fiind cel care i-a parlit parul lui Michael cu ocazia filmarii unui videoclip publicitar), Madonna, David Bowie, Tina Turner, Rod Steward Lionel Richie, MC Hammer, Britney Spears, Spice Girls, Beyonce, Enrique Iglesias, Alecia  Moore (A.K.A. Pink ) si Puff Daddy etc.

In ultimii ani reclamele s-au schimbat si Pepsi a inceput sa foloseasca fotbalistii de top:  Ronaldinho,Messi,Beckham, Henry, Fabregas, Lampard. Viitorul va spune daca  aceasta alegere a fost pentru Pepsi una inteleapta.    

 

Oricum intre un Coca-Cola (familist reprezentat de Mos Craciun si Jing-Bells – scuze, dar e singura reclama de la Cola care mi-o amintesc ) si un Pepsi eu aleg oricand Pepsi sperand, in taina, ca am calitatile generatiei.

Aveti mai jos cateva exemple de reclame (sunt doar cele care imi plac mie in mod deosebit). Enjoy! 

 

https://www.youtube.com/watch?v=QWQkf0w5JR4

 

https://www.youtube.com/watch?v=kiuNWGLRp5s

 

https://www.youtube.com/watch?v=NhmiR18iGVg

 

https://www.youtube.com/watch?v=WQSiiZrtVkg

 

 https://www.youtube.com/watch?v=NykiB5HW8gY

 

https://www.youtube.com/watch?v=W7jkygJ_QNo

 

https://www.youtube.com/watch?v=tBQnS9UCq0k

 

https://www.youtube.com/watch?v=5fugLhNbwoY

 

https://www.youtube.com/watch?v=AYWAq0AbU-E

 

https://www.youtube.com/watch?v=15YrNRzaRaU

 

si, in sfarsit, pentru comparatie, top reclame Pepsi vs. Cola.

https://www.youtube.com/watch?v=LVyzUe_U0Jg

 

 

 

 


 


As fi vrut sa scriu despre toamna …

 

As fi vrut sa  scriu despre toamna ...

Dar as fi repetat aceleasi banalitati

spuse mult mai bine de altii.

 

V-as fi vorbit despre zilele racoroase...

si noptile friguroase si lungi…

tot mai lungi ...

despre ceata si bruma …

despre cerul posomorat …

plumburiu …vanat …

si alte adjective asemanatoare…

apoi as fi debitat platitudini si despre  ploi …

multe ploi … elegiace … melancolice …

 

ah! si vantul ca un sarpe rece

cu aroma de frunze moarte…

si, da! Era sa uit de raposatele frunze …

Acum ajunse covoare fosnitoare...

 

cafenii …aurii…

 

rumene –trandafirii…

 

sangerii sau aramii …

 

Ca un sadic v-as fi silit sa visati

cu nostalgie de drogati …

la o zi de vara…calda …

tandra …

efemera ...

himera...

 
 

N-am sa va chinui!

 

Am gasit, pentru voi,  ceva mai bun … ceva cu adevarat remarcabil.

 

Am gasit un “Vals de toamna”  “dirijat” de George (Bacovia).

 https://www.youtube.com/watch?v=mzzM6O1Y_9k

Si am gasit multe “Frunze” … “Frunzele” lui Mircea Ivanescu.

 https://www.youtube.com/watch?v=STmrCKr69Kc

 

 

P.S. Daca aveti chef  va propun un test. :)

 

Intrebarea suna asa:

 

Cine a compus si cum se numeste  melodia videomontajului “Frunze” ?   :)

 

(Pentru cei interesati voi afisa raspunsul duminica.) :)

 

Enjoy!


If we don't end war, war will end us.

Cuvintele din titlu apartin lui H. G. Wells. Se naste insa o intrebare: putem pune oare baza in vorbele unui scriitor celebru pentru cartile sale de fictiune, cel care a fost considerat „parinte al genului stiintifico-fantastic”?

 

Dupa cum stiti,  in ultimele zile este un adevarat camp de batalie in zona blogurilor.

Am incercat sa imi clarific partea de vina pe care o am si am lecturat  vechi postari caci, recunosc, nu-mi aminteam motivul pentru care plecasem la razboi.  Nici acum nu sunt foarte lamurit in ce moment al existentei sale potrivnicul meu a decis ca eu, umilul Mistrie, sunt omul pe care-l astepta pentru a revarsa asupra-mi  o parte din omenia  si bunatatea inimii sale cu inteligenta si gentiletea care-l caracterizeaza si care mie - om al santierului - imi lipseste. Pentru edificare asupra calitatilor mai sus enumerate dau un citat luat de la un blog ce nu-mi apartine dar care sunt convins ca mi-este adresat :   “ cuiab wrote: “Artistule” orfelin,eşti ceea ce te pretinzi a fi cu/m sunt eu militant Hezbollah! Ghilimelele tu ţi le-ai pus,conştient cu prisosinţă de adevăr;ca şi “verisificaţiile” G_W!Între tine şi pătura intelectuală e o distanţă astronomică.Întocmai ca şi exprimările G_W,”Hai la multi-…”denotă limbajul bulevardier de şmecheraş ieftin de colţ de stradă,de “după blocu/ri”.Un jurnalist de talia ce-o reclami,nu pierde vremea cu aşa ceva(cam cu ce-o pierzi tu pe-aici şi scrie ceva mai bine),mai ales că nu demult pretindeai că nu eşti interesat de saitul ăsta,având altele de pe care “mănânci pâine”,aici intenţionând să stai puţin de “dragul prietenei”.Probabil s-a terminat pâinea…Dar ş-aici poţi posta la fel de bine şi cu siguranţă scrierile tale viitoare “vor lumina cerul LITRATURII”…Dacă prosteşti pe careva,pe mine mai puţin…Pentru mine rămâi aceeaşi filoxeră G_W!Reiese clar din cerbicia cu care mă ataci,exprimări identice cu cele de a*** 7 luni…Nu pentru că ţi-ai “fabricat” câteva vuvuzele renunţ ci că m-am edificat îndeajuns cine-mi eşti.Un IMPOSTOR!”No name,no face”.Şi multă gălăgie…”

 

Oengus n-am nici o vina ca ai incasat-o in locul meu, dar  iti ofer totusi scuzele mele.  Celor care inca nu stiu daca eu si Oengus impartim acelasi fizic va recomand sa analizati cu atentie blogurile lui si ale mele. Sunt convins ca, si daca aveti inteligenta unui gandac,   va veti edifica fara probleme.

 

Daca ati reusit sa depasiti fara sa va plictisiti (sau sa adormiti :D )  partea introductiva, cu voia Dvs., voi trece la motivele care m-au determinat sa scriu prezentul blog:

-Primul e cel evident: acela de a va oferi ocazia de a va lamuri ca eu si Oengus& comp (comp= toate celelalte nick-uri sub care sunt banuit ) nu suntem unul si acelasi. (Recunosc in schimb ca am 2 nick-uri pe care imi este cumplit de greu sa le intretin active din lipsa de timp si, in ultima vreme, din  dezinteres .)

-Cel de-al doilea mobil este acela de a trage un semnal de alarma in ceea ce priveste obsesiile maladive care pot sa apara in cazul in care un site de socializare nu e utilizat in mod corespunzator. Si aici nu ma refer numai la psihoza lui cuiab vis a vis de persoana mea ci si la “pasiunile” absurde pe care le puteti dezvolta fata de partenerii de joc/conversatie  si la viciile legate de aceste jocuri (si mai grav e daca sunt “de noroc” si pe langa timp va mai taxeaza si material ). Si aici vorbeste putin vocea experientei personale caci in urma cu  4 ani stateam zi si noapte la poker sau la table.  Ore si ore si ore …

-In fine, cea din urma ratiune este aceea de a-mi cere scuze… dar despre asta mai tarziu.

 

Cineva se lauda ca disparitia mea din ultimele (7?) luni s-a datorat faptului ca el m-ar fi  alungat (nu dam nume ). Problema mare e ca eu nu sunt caine de pripas sa ma alunge. Din cate stiu am “descalecat” cu vreo 3 ani inaintea lui (conform acestui nick)  si a incerca sa alungi  pe cineva cand vorbim de mediul virtual e un pic altfel decat atunci cand iti alungi beat fiind nevasta si copii de acasa . Asta e problema cu virtualul: plec daca vreau si la fel de bine cand am chef  revin. De exemplu acum. Am chef sa scriu blog si asta fac.

 Asadar nimic mai neadevarat decat afirmatia ta plina de trufie - tu cel care crezi ca m-ai facut sa dispar.  Daca-ti amintesti acesta este unul dintre defectele de care ma acuzai.

Ratiunile pentru care m-am afisat mai rar  tin in primul rand de lipsa timpului liber, stiut fiind ca in meseria mea vara se lucreaza zi-lumina ( da, constructor sunt de meserie, nu mi-e rusine. E munca grea si nu toti papa-lapte si mesteca vorbe stiu si pot sa o faca). Si apoi cine e atat de dement ca sa isi piarda timpul la PC urmarind blogurile si jucatorii, cand vara cu soare si cer senin te cheama, te striga strandurile cu apa cristalina si terase umbroase, muntele iti asterne carari in paduri cu miros racoros de brazi si marea te alinta cu valuri inspumate?   Eu unul nu … cu siguranta.  :)

In fine am urmat indemnul lui Paulo Coelho “De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful. Inceteaza sa mai fii cine erai “ ( “Zahir”) caci toata balacareala aia pornita de la o pereche de ghilimele nu  meritau efortul. Mi-am zis ce stie toata lumea: cel mai destept cedeaza. Si am cedat 7 luni (asa zic unii).

Pentru mine s-a terminat. Am depasit faza  Ceea ce vedeti azi pe acest monitor nu este, asa c u m v-ati putea imagina continuarea luptelor. Acest blog e tratatul de pace pe care eu il semnez la final indiferent  daca terta parte va fi de acord sau nu.

 

Imi rezerv insa dreptul la o ultima replica!

 

Au trecut ani buni de cand l-am vizionat, insa filmul “Revolver”  este unul special si imi amintesc unele scene si acum. Ce are atat de deosebit? Totul! Regie, distributie, subiect, coloana muzicala. OK, o sa ziceti, dar ce legatura filmul cu ce scrii tu aici?  

Motto-ul de pe afisul filmului zice asa: “Your mind will not accept a game this big.” (Mintea ta nu va accepta un joc atat de mare.)


Da, e corecta afirmatia ca pe acest site exista “o minte bolnava”. Eu, insa, nu sunt medic sa ma pronunt … dar cei care vor sa realizeze realitatea nu trebuie decat sa gandeasca. Sunteti destul de open-mind pentru a descoperi adevarul?  

Continuam?

Conform aceluiasi, eu sunt inamicul ascuns sub 100 sau 1000 sau 10000 de nick-uri. Oare? Inamicul cui? Al tau?  Ca sa obtin ce? Nimic! Nu m-ajuta cu nimic sa am 10 nick-uri. Nu am cum sa le gestionez nici daca stau acasa 24/24. Imposibil. Asta inseamna ca nu mai ai viata sociala deloc. Ca te-ai transformat si dintr-un  om ai devenit un nick. Tu esti numai un NICK. Nimic mai mult. Eu ca OM  n-am ce castiga de la un nick.

 Filmul incepe cu un citat:  “Cel mai mare inamic se va ascunde in locul unde n-ai cauta niciodata.” - Julius Caesar.

 Cand zice “CEL MAI MARE INAMIC” nu se refera la sotia ta sau copii tai care iti vaneaza averea imobiliara, nu este vecinul care asculta manele noaptea cu boxele la maxim, nu e colegul  si  nici prietenul tau cel mai bun. Cel mai mare inamic nu sunt eu indiferent cate sau ce nick-uri folosesc  eu pot sa-ti fiu cel mult ADVERSAR (la jocuri).  Cel mai mare inamic esti TU! Da, da, tu insuti. Mintea ta in colturi care iti joaca feste.

 Prima replica din acelasi film:

“In fiecare joc exista un adversar si intotdeauna o victima. Smecheria este sa stii cand esti victima ca sa devii adversar.”

Daca eu sunt adversarul cine o fi victima in toata povestea asta?  Si a cui? Victima mea? Nicidecum!

 Esti propria-ti victima.   

Singura mea vina este ca ti-am acordat prea multa importanta prea mult timp. Si pentru asta imi cer scuze. Scuze ca te-am bagat in seama si ti-am raspuns la provocari chiar si atunci cand stiam ca e un exercitiu de zadarnicie. Imi pare rau ca ai suferit timp de 7 luni si mai rau imi pare ca incontinuare o sa te tavalesti pe jos de durere ca asteptarea ta a fost in van. Ti-ai pierdut vremea degeaba urmarindu-ma. Dar, poti sa o faci in continuare. C u m zice francezul: Je m'en foutre!

Imi  cer scuze voua celor care ati fost obligati sa asistati la modul penibil si grotesc in care  am dus poate un pas  prea departe toata gluma asta de prost gust si am impins un biet nebun dincolo de limitele sale.  

In fine, imi cer scuze si de la cei pe care ii voi lipsi de acum inainte de “placerea” de ma urmari cum ma injosesc adresandu-le vorba  celor care nu merita.

 

De ati ajuns cu lectura pana aici va asigur ca n-am de gand sa mai continui cu aceste teme ce mie personal imi fac lehamite si nu-mi aduc nici o cinste. Daca voi gasi de cuviinta voi scrie alte bloguri, poate proza, poate poezie dar despre acest gen de infirmitate psihica nu. E sub demnitatea mea de om. In ceea ce-l priveste pe amaratul nenorocit acestea sunt ultimele vorbe ce le mai primeste de la mine ( doar bold) : Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.”-Octavian Paler.

 

Aveam in minte cand am inceput acest blog cateva replici din spectacolul “Lectia de umor”(Vacanta Mare).

(minutul 1-2)

 https://www.youtube.com/watch?v=TRBjxTCYzJo

 

P.S.  http://filmehd.net/revolver-2005-filme-online-gratis.html  pentru cei care vor sa vada finalul filmului. 

 

Sa ne citim cu bine!