GUESS_WHO_

Rejestracja: 2007-12-29
O singura certitudine, o singura convingere :odata cu timpul toate se schimba. :) Metamorfoza – unicul adevar incontestabil
Punkty75więcej
Do utrzymania poziomu: 
Ilość potrzebnych punktów: 125
Ostatnia gra
Mahjong

Mahjong

Mahjong
2 dni temu

Re: Pentru toti barbatii ... de Festtag

Nota: Blogul introductiv il gasiti la: http://www.macrogamers.com/player/festtag/blog/468717

na ziua!  :)

Chiar daca ar fi mai bine sa trec cu vederea ineptiile din blogul lui Festtag, datoria mea ca om este de a incerca sa luminez macar un singur spirit care le va citi. Fapt pentru care voi incepe cu

- Daca o ignor probabil e ma bine decat sa-i suport stupizeniile de genul celor de mai sus (vezi blogul cu pricina) . Si daca altul o ascuta ar fi bine sa nu-l rateze … cine stie cand mai gaseste un neghiob atat de … Exista totusi o limita a prostiei dincolo de care sunt doar cretinii nativi.

- Nu stiu ce numesti matale “a necaji si a acuza” , dar te asigur ca noi nu prea le avem cu astea. Din cunostintele mele astea-s actiuni tipic femeiesti cuprinse in “cicalirea  aproapelui”. Si tot din experienta mea iti spun ca atunci cand ne situam pe cealalta baricada si “o ascultam” o facem cu un scop … (Know who knows! :D)  

- Daca sunt ocupat ar fi bine sa isi gaseasca si ea ceva de facut … ceva util … nu sa-si piarda vremea cu un looser (time is money! :D ) …

Daca reusesc s-o fac sa planga inseamna ca sta rau cu psihicul si ar fi bine ca cel care incearca sa o faca sa zambeasca sa fie un medic psihiatru (altul  decat cel din "Final Analysis"  :D ) … in caz contrar …(intervine punctul urmator) si

- Imi dau seama de ce oscilez in a lua o hotarare (mila e totusi un sentiment puternic) , dar in acelasi timp il inteleg  pe predecesorul meu (in enuntul dumitale, Festtag l-ai denumit la punctul 5 "alt tip" :D ) si voi face la fel ...  So: Go Planet, go!   :D

Si inca ceva:

Nu sunteti la fel … unele sunteti blonde, altele brunete; dar toate ati fost, sunteti sau veti fi cel putin o data vopsite … :D No exceptions!

Prin extrapolare putem stabili ca la un moment dat fiecare dintre femei gandeste la fel :D  

Si cum tocmai am demonstrat Axioma unicitatii femeilor ( fara sa fie nevoie sa va incerc pe toate si aici as putea adauga si imposibilitatea acestei actiuni :D ) probabil ca un singur lucru va deosebeste: culoarea.  :D

 


Ţie, Doamnă ...

 

 Noi doi  

Noi doi suntem uniți printr-un cordon ombilical de vise,

Ca doi siamezi îngemănați la pântec, pe care 

viața,

ozonul și oamenii

i-au separat...

 

Noi doi ne numărăm secundele în necunoscut,

cu teamă, cu nemiloasă speranță, în curcubee de zâmbet,

în catacombele reveriei, înspăimântați.

 

Timpul nu ne iartă, ne fură iubirea din fașă

și ne zâmbește sadic, tocindu-ne vârful aripilor

ciuntite de zbateri, frânte în cădere.

 

Noi doi se vrea noi unul înainte de apus, înainte de

ultima chemare străpunsă de lumină.

Să nu pleci de lângă mine, soare așteptat al firii !

 

Rămâi cu raza ta incandescentă lângă sufletul meu.

Mi-l las ars de tine,  mi-l las târât în luptă,

mi-l las răspândit, ca o cenușă,  de răsuflarea ta,

pe pieptul  meu, care șoptește,  în freamăt, 

„Te iubesc !”


CINE SUNT ...

EU

 Se întâlnesc în mine decenii clar-obscure,

se regăsește somnul, când vise vin să-l fure,

ceva care e mare, ceva care-i pământ,

ceva care-i iubire, ceva care-i cuvânt,

ceva ce mișcă munții, ceva ce-aduce dor,

ceva ce înspăimântă, ceva multicolor,

acel „ceva” ce strigă : „Hai, vino să mă iei !” , 

și...un... „ceva” ce plânge după „ceva” al ei...

 

Din lapte și cenușă, din ură și alint,

din plete de păpușă și rocă de granit,

dintr-un Sublim...feeric, din Iadul cel profund,

dintr-un surâs angelic și-un rânjet muribund 

- EU m-am născut - să ard, să caut fericirea,

să n-o găsesc nicicând, dar să iubesc...iubirea !

 

Mai caut...nu-ți știu spune... MĂ caut zi de zi.

Sunt cel ce-am fost și, iarăși, sunt tot ce-aș putea fi.

Fecioru-s, ce visează sub florile de tei,

sihastrul care cheamă Înaltul și pe zei,

căldura ce-nflorește în vetre luminoase, 

și focul care arde pe buze păcătoase .

 

Sunt irisul în floare, pe-o pajiște de vis,

sunt pana scuturată peste-un mormânt deschis,

sunt zâmbet și durere, sunt dragoste și ură,

sunt lacrimă și sânge - unite în făptură.

 

Sunt EU ! Și...mistuit de lupte, mă opresc

lângă statuia mută a celei ce-o iubesc.

Sfârșitul inefabil mă va găsi așa :

îngenuncheat, desculț, lângă statuia ta...


Ţie, Doamnă ... (continuare)

   MULTAȘTEPTATEI       

 

    Apari ... și lumea stă în loc!

Se-aud pantofii tăi cu toc

bătând în mintea mea ardentă

măsuri de cabaret, cu tentă

de busuioc și chiparoase,

de trandafiri și flori duioase.

 

   Când mâna mică-ți treci pripit

prin părul galben-pârjolit,

și...râzi...văzând că te aștept...

- Îți spun, iubito, e nedrept

să fii frumoasă și departe

la ... trei sau zece metri-n spate !

 

   Te simt pășind ca o felină

cu fruntea-naltă și senină,

cu pieptul tresărind de dor.

“De dorul meu ? De-al...tuturor ?”

 

   Eu nu le pot vedea, dar știu

că-n jurul tău roiește, viu, 

oceane de priviri și vise 

a zeci de capete proscrise,

ce se agață de-al tău zbor

sperând să ia, la rândul lor,

din ființa ta, lumină lină,

să-și spele sufletul de tină.

 

   - Lumina ta îmi aparține.

Mi-o dăruiești ; la mine vine !

   

   Mai e puțin. Eu te aștept...

Îmi sare inima din piept !

Ar vrea să-ți urle până vii :

“Femeie caldă, fă-mi copii !

Să văd în ochii lor cuminți

frânturi din ochii tăi fierbinți !”

 

   Aici...aici ești ! M-ai atins !

Tot Universul s-a extins...

Pupilele mi se dilată,

să poată să cuprindă toată

magia chipului tău plin

de dragoste și de senin.

 

   - De unde-ai apărut așa -

cu vraja ta - în viața mea ?

Și de ce te-ai oprit din mers

să-mi tulburi micul Univers ?

 

   - E doar o joacă pentru tine,

copila mea cu buze pline ?

Sau...vei rămâne...ca să fii

cea mai iubită dintre vii ?

 


Ţie, Doamnă ...

Am învățat să mor

 

"Am învățat să mor, și doar acuma

Simt seva vieții cum îmi curge-n vine

Căci dintre suferințe mari... niciuna...

Nu m-a durut la fel de mult ca tine...

 

Ascuns intre cristale sclipitoare

Crud animal eram și nici un gând,

Nici patima cea mai tulburătoare

N-aveau să mă întoarcă pe pământ. "

 

Și-așa treceau eternități de vise...

Cu timpul ca tovarăș tainic, mut,

Iar animalul nicidecum gândise

C-avea să-l îmblânzească un sărut.

 

Că ochiul lui de sticlă, nemilos,

In vraja unei nopți de vară, line,

Avea să plângă molcom, dureros,

De pana unui înger, de iubire...

 

Un înger alb, îmbrățișând banchiza,

Simți cum din al gheții surd palat

Un gând de moarte-i sfâșia credința

Și sufletul lui blând și nepătat.

 

Simți cum clești de gheața, sângerii

Îi cuprindeau aripile ușoare

Cum fulgii săi curați și argintii

Zburau spre cer, ca păsări călătoare.

 

Și deodat', feerica făptură,

Cuprinsă de o jale nesfârșită,

A sărutat cu vlăguita-i gură

Gheața cea rece, dură, neclintită.

 

Atunci din cerul calm și-ntunecos

Veni un zvon îndepărtat spre mare

Căci din adâncul gheții, dureros,

A străbătut spre înger o chemare.

 

Și vocea monstrului înăbușită

A zguduit tărâmul cel ceresc.

Vezi...din făptura lui cea mistuită

A răzbătut un tandru "Te iubesc!".

 

Când cleștele de gheață sângeriu

Slăbi cumplita lui strânsoare

Îngerul a zburat spre-naltul viu

Purtându-și trupul peste-ntinsa mare.

 

"Bestie îmblânzită m-ai lăsat.

Ce crudă neputință mă răpune

De-a nu putea cu tine să străbat

Lumea ta caldă, zările nebune!...

 

Lumina din privirea ta iubită

Și pana ta cea albă, de argint,

Au spulberat banchiza-mi neclintită.

Dar ai plecat...te-ai dus...m-ai părăsit!..."

 

"Am învățat să mor și doar acuma

Simt seva vieții cum îmi curge-n vine

Căci dintre suferințe mari, niciuna,

Nu voi iubi mai mult decât pe tine."